Literatura de specialitate abundă în cercetări privind valenţele
educative ale jocului de sah. Un număr impresionant de studii ştiinţifice
realizate de-a lungul anilor au probat potenţialul "jocului mintii"
în dezvoltare capacităţilor mentale, aptitudinilor şi calităţilor. În cele ce
urmează, am selectat cateva din rezultatele studiilor relevante.
Studiul
„Şah şi aptitudini”[1],
condus de dr. Albert Frank şi realizat pe parcursul anului şcolar 1973 – 1974 în
Zair a avut drept grup ţintă 92 de elevi cu vârste între 16-18 ani. Dr. Frank şi-a propus
să afle dacă abilitatea de a învăţa şah este rezultatul a) aptitudinii
spațiale, b) vitezei percepţiei, c) raționamentului, d) creativităţii sau e)
inteligenței generale. De asemenea, acesta a vizat măsura în care învăţarea
şahului poate influenţa dezvoltarea abilităţilor în cazul celor cinci tipuri
enumerate mai sus. În urma acestui studiu, s-a constatat că există o corelaţie
semnificativă între abilitatea de a juca bine şah şi abilităţile spaţiale,
numerice, administrativ-direcţionale. În jocul de şah, o persoană utilizează
toate aceste tipuri de abilităţi. Rezultatele studiului au pus în evidenţă
faptul că învăţarea şahului, chiar la vârsta adolescenţei, întăreste atât
abilitătile numerice, cât şi pe cele verbale - fapt identificat la majoritatea
elevilor (nu doar la cei de succes) care au urmat un curs săptămânal de 2 ore,
timp de un an.
În anul
1997, Liptrap a realizat în Texas studiul ”Chess and
Standard Test Scores”[2] efectuat pe 571 de elevi de şcoală
elementară dintre care 67 au participat la activităţile
clubului de şah din şcoală. Liptrap a utilizat în
măsurători indicele de învăţare Texas - TLI. Studiul arată că jucătorii
de şah au obţinut o îmbunătăţire a scorurilor la matematică şi citire între
clasele a treia şi a cincea de două ori mai mare decât ceilalţi elevi. (testele
Texas Assessment of Academic Skills.)
Un studiu de 2 ani realizat de
Kishinev și N.F. Talisina arată faptul că notele la toate disciplinele ale
elevilor implicați în programul de șah au crescut, iar profesorii au constatat
o îmbunătățire a memoriei, abilități organizatorice superioare, iar pentru
mulți elevi a crescut imaginația și fantezia (Ministerul Educației al
Republicii Moldova, 1985).
În anul 2000 s-a desfăşurat un
studiu care a corelat şahul cu abilităţile academice, algebra şi analiza
spaţială şi cu abilităţi nonverbale. Rezultatul obţinut a evidentiat faptul că
şahul are un impact pozitiv mai ales asupra şcolarilor mici. La vârsta de 8-9
ani, cu ajutorul şahului, se dezvoltă rapid deprinderile de gândire (deprinderi
de analiză, vizualizare şi gândire critică). Însă, chiar dacă învaţă numele
pieselor, regulile de mutare sunt respectate ceva mai târziu. Iar aspectul cel
mai important este acela că la vârste mici, copiii nu ataşează eşecul unei
partide cu a nu fi inteligent, pierderea unei partide nefiind un stigmat. Prin
joc elevii se ataşează de şcoală, acesta devine un loc în care se desfăşoară
activităţi interesante.
Într-un studiu[3]
realizat în New Brunswick, Canada, în anul 1992, pe un eșantion de 437 de elevi
de clasa a cincea, împărțiți în trei grupe, ca urmare a introducerii șahului în
programa de matematică, au fost constatate câștiguri sporite ale elevilor în abilităţile
de rezolvare a problemelor de matematică (în special în rezolvarea de probleme
și înțelegere), direct proporțional cu numărul orelor de şah adăugate în
curriculum. Prin integrarea șahului în curriculum tradițional de matematică,
profesorii au reușit să crească semnificativ rezultatele elevilor la testele de
rezolvarea problemelor.
În urma unui studiu[4]
realizat de Christiaen în Belgia, în anul 1975, s-a constatat că un grup
experimental de 20 de elevi de clasa a cincea a obţinut o creştere
semnificativă statistic în dezvoltare cognitivă (IQ) în raport cu un grup de
control, folosind testul Piaget de dezvoltare cognitivă. Grupul experimental a
primit 42 de ore de instruire în şah pe parcursul unui an.
Astfel, s-au obținut performanțe
semnificativ mai bune în examinările școlare și în testele standardizate
administrate de agenții externe care nu aveau cunoștință de identitatea celor două
grupuri. De remarcat este faptul că elevii din grupul experimental a obţinut
rezultate mai bune la toate disciplinele.
Un studiu[5]
cu durata de patru ani realizat în Pennsylvania, Statele Unite pe un eşantion de
15 elevi, cuprinzând grupul jucătorilor de şah şi grupul de control care a
urmat alte forme de dezvoltare a gândirii, a arătat o îmbunătăţire mai rapidă a
rezultatelor la testări pentru cei care practicau şahul. Au fost folosite la măsurări Testul Watson-Glaser
de Evaluare a Gândirii Critice şi Testul Torrance de Gândire Creativă. Acest
studiu indică faptul că șahul crește gândirea critică și creativă pentru
studenții supradotați (IQ peste 130). Un program de 60-64 de ore de joc și
studiu de șah pe o perioadă de 32 de săptămâni a demonstrat un progres
semnificativ în dezvoltarea gândirii critice și a creativității la adolescenți.
Șahul a demonstrat astfel rezultate superioare față de multe alte programe de
dezvoltare a gândirii creative.
Proiectul
din Venezuela „Să învăţăm să gândim”[6]
care a format 100.000 de profesori şi a implicat un eşantion de 4.266 de elevi
de clasa a doua, a ajuns la concluzia generală că şahul, învăţat metodic, după
numai 4-5 luni de studiu sistematic, oferă cadrul stimulator suficient pentru a
accelera creşterea IQ-ului, în cazul copiilor de şcoală primară, indiferent de
genul sau de condiţia socio-economică a acestora. Guvernul venezuelean a fost
atât de impresionat încât a introdus programul în toate şcolile în anul 1988-1989.
Ø Pe parcursul celor doi ani de
cercetare psihologică[7]
asupra beneficiilor practicării şahului, John Artise a descoperit că acest joc
duce la dezvoltarea proceselor cognitive umane:
▫ îmbunătăţeşte memoria – jocul de şah este de aşa
natură încât, aspectele vizuale ale jocului (configurarea pozițiilor,
anticiparea mișcărilor, număratul etc.), au un impact puternic în zona
creierului responsabilă cu memoria.
▫ dezvoltă logica – mulţi dintre jucătorii de şah
intervievaţi au afirmat că în urma practicării acestui joc au constat că fac
mai puţine greşeli în luarea unor decizii.
▫ observaţia şi analiza - jucătorii de şah devin mult
mai conştienţi de detaliile şi nuanţele fiecărei poziţii. Aceştia
trebuie să analizeze cu atenţie situaţia de pe tabla de şah,
pentru a face calcule mentale bazate pe poziția observată și pe cunoașterea
regulilor. Atât conştientizarea, cât şi analiza exersate în timpul jocului,
devin transferabile şi în situaţiile întâlnite în viaţa de zi cu zi.
▫ Jucătorul de şah îşi bazează
mutările pe cunoaşterea regulilor, pe analiză şi observaţie şi, mai presus
de toate, pe judecata sa. După mutarea partenerului de joc, acesta are
posibilitatea să vadă rezultatele procesului lui de gândire, având
astfel posibilitatea să înveţe din această experienţă.
Ø Dianne Horgan a efectuat mai
multe studii folosind șahul ca variabilă independentă. În studiul „Șahul ca o
modalitate de a preda gândirea”[8],
Horgan (1987) a folosit un eșantion de 24 de copii din clasa întâi până în
clasa a şasea şi 35 de elevi de liceu din clasa a IX-a. Ea a constatat că cei
mici pot fi învățați să gândească în mod clar și că dezvoltarea timpurie a
acestor competențe poate contribui foarte mult la dezvoltarea intelectuală
ulterioară.
Ø Studiul realizat de Philip Rifner[9]
pe parcursul anului şcolar 1991-1992 şi-a propus să determine dacă elevii de
gimnaziu care au dovedit abilităţi de rezolvare a problemelor într-un anumit
domeniu, le pot aplica şi în alt domeniu. Sarcina de formare presupunea
învăţarea şahului, iar cea de transfer
viza analiza poetică. Rezultatele studiului au arătat că transferul
inter-domeniu poate fi realizată în cazul în care predarea de transfer este un
obiectiv de instruire și că transferul are loc mai ușor și într-o măsură mai
mare în rândul elevilor cu capacitatea de peste medie.
Ø Un studiu realizat în 1977-1979 de Chinese
University Hong Kong de către Yee Wang Fung, indică un scor cu 15% mai mare la
jucătorii de sah la testele la matematică si la stiinte.
Un studiu[10]
realizat în anii 1990-1992 în şcolile Districtului 9 din New York, a demonstrat
că implementarea Programului de şah a produs rezultate semnificative din punct
de vedere statistic, concludente în ceea ce priveşte îmbunătăţirea
performanţelor de citit în cazul grupului experimental comparativ cu cel de
control, în ciuda faptului că elevii din grupul de control au participat la mai
multe lecții de citire. Grupul experimental (de șah) a înregistrat performanțe
superioare la post test. Programul de şah din şcolile din New York a inclus
circa 3.000 de copii din oraş, aparţinând unui număr de aproximativ 100 de şcoli
publice între anii 1986-1990. Bazându-se
pe rezultatele şcolare şi rapoartele de cercetare efectuate, United States
Chess Federation Scholastic Department menţionează[11]
că programul a dovedit următoarele:
·
Şahul îmbunătăţerşte abilităţile de gândire raţională ale
elevilor.
·
Şahul îmbunătăţeşte abilităţile cognitive.
·
Şahul îmbunătăţeşte capacitatea de comunicare şi aptitudinea de a
identifica modele de gîndire şi acţiune.
·
Rezultatele la limba engleză şi matematică s-au îmbunătăţit.
·
Şahul a contribuit la formarea spiritului de echipă.
·
Şahul a consolidat valoarea muncii intense, ale concentrării şi
angajamentului.
·
Şahul dezvoltă încrederea în sine şi stima de sine.
·
8. Şahul accentuează simţul responsabilităţii şi asumarea
consecinţelor.
·
Şahul deprinde copiii cu lupta pentru succes, dar şi cu acceptarea
înfrângerii.
·
Şahul a îmbunătăţit frecvenţa la şcoală.
Un alt studiu[12]
realizat în două oraşe din Statele Unite a selectat câte două clase din câte
cinci şcoli în care a avut loc experimentul. Grupul care a primit instruire în
şah şi în logică a obţinut rezultate semnificativ mai mari decât grupul de
control, care a primit instrucţie adiţională în clasă în domeniul educaţiei de
bază (citire, matematică sau discipline socio-umane).
În cadrul
unui studiu[13]
corelat cu cel anterior, realizat timp de doi ani în şase orașe din SUA, au
fost selectate câte două clase din fiecare dintre cele cinci şcoli. Elevii din
grupul în care au învăţat şah şi logică, au obținut scoruri la lectură
semnificativ mai mari decât cei din grupul de control, care au urmat un program
suplimentar în educația de bază (citire, matematică sau științe sociale).
Un
program realizat de Ferguson din septembrie 1987 până în mai 1988 a inclus toţi
elevii dintr-o clasă rurală din Pennsylvania cu un scor mediu al coeficientului
de inteligentă de 104.6. Elevii studiau şah de 2 sau de 3 ori pe săptămână, jucau
zilnic şi erau încurajaţi să participe în turnee. În urma acestui program
intensiv, 7 din cei 9 elevi ai clasei au fost medaliaţi la campionatul statal
şi a fost înregistrată o creştere semnificativă a abilităţilor de memorare şi
raţionament verbal, în special pentru cei mai competitivi jucători (Ferguson,
1995).
„Proiectul
de dezvoltare a localităţii Aberdeen prin şah”[14]
– programul a fost lansat în 2001, iar în primul său an a fost implementat în
şapte şcoli primare din nord.
Obiectivele proiectului au fost:
- realizarea unor cluburi de
şah care să aibă loc după terminarea programului şcolar;
- dezvoltarea unor materiale
didactice pentru a încuraja părinții să devină antrenori de șah;
- organizarea unor seri de șah
în familie;
- organizarea unor turnee de
şah şi a unei sesiuni de coaching;
- implicarea părinților în
sala de clasă, organizarea unor partide de şah pentru copiii cu dificultăţi
de învăţare şi probleme comportamentale;
- elaborarea unui sistem de
mentorat.
În
raportul de evaluare al proiectului se preciza că acesta a avut rezultate
demonstrabile, ducând la îmbunătăţirea rezultatelor şi a comportamentului
elevilor la şcoală, la creşterea interesului şi al gradului de implicare al
părinţilor în problemele şcolii. Raportul indică şahul şi practicarea acestuia
ca fiind un instrument important care a contribuit la realizarea
îmbunătăţirilor.
Echipa
de cercetare a ajuns la concluzia că alocarea unor fonduri substanțiale pentru
dezvoltarea șahului în școlile primare din Scoția ar putea contribui la
îmbunătăţirea rezultatelor la lectură şi matematică și la dezvoltarea
încrederii elevilor care au nevoie de sprijin în învățare.
De ce este considerat şahul un sport?
Efectele sale asupra organismului uman
sunt similare unui sport fizic? În urmă cu ceva timp, un profesor de la
universitatea Temple, USA, Leroy Dubek, a
efectuat o serie de măsurători pe doi şahişti, în timpul unui campionat. A
constatat că stresul, reflectat în presiunea sanguină şi frecvenţa respiraţiei
este similară cu a unui fotbalist în timpul unui meci. Mai mult decât atât, un
jucător, după 5 ore de şah pierde în greutate mai mult decât un boxer după 12
runde.
Conform unui studiu recent (într-un
articol al lui Franzen,
există diferenţe majore între modul în care funcţionează creierul unui şahist
profesionist şi cel al unui amator. COgnjen Amidzic, au măsurat abilităţile sistemului nervos
central prin intermediul undelor gama, pe 10 jucători profesionişti şi 10
amatori, utilizând imagini computerizate (înregistrare magnetoencefalo grafică).
În timp ce persoanele studiate jucau, cercetătorii studiau zonele din emisfere
accesate. S-a constatat existenţa unui interval de 5 secunde în care aceste
unde gama explodau (in amplitudine) după
fiecare mutare realizată de oponent, însă, în timp ce amatorii aveau stimulate
zonele mediale temporale, profesioniştii aveau stimulate zonele frontale şi
parietale ale cortexului. Explicaţia furnizată a fost aceea că, dacă pentru
profesionişti înseamnă apelare la memorie şi recunoaşterea unor probleme tipice
şi a unor soluţii, pentru amatori jocul acesta înseamnă creativitate, decizie
şi formarea unor conexiuni de memorie de lungă durată.
Opinii ale experţilor, profesorilor, părintilor şi
elevilor
De-a
lungul vremii, personalităţi de anvergură – savanţi, oameni de cultură,
politicieni, cercetători în educaţie au avut exprimări pozitive privind
valenţele cognitive, educaţionale şi beneficiile sociale ale jocului de şah în
rândul copiilor şi tinerilor.
Michael David Wojcio este unul din
promotorii jocului de şah din Illinois. Din 1982 a pornit programul de
şah cu 50 de elevi dintr-o şcoală elementară şi în ultimii ani s-a preocupat de
organizarea unor concursuri care au fost împărţite în patru secţiuni. Ca urmare
a vastei sale experienţe, acest maestru consideră că şahul nu este un joc numai
al persoanelor supradotate. Dimpotrivă, pentru elevii cu probleme la învăţătură,
şahul s-a dovedit la fel de benefic. Aceştia pot învăţa denumirea pieselor şi
modul în care fiecare piesă se poate muta pe tabla de şah. Pot învăţa să aşeze
piesele în ordinea corespunzătoare pe tablă şi apoi anumite reguli şi concepte
(de exemplu ce înseamnă şah mat). Datorită faptului că fiecare jucător trebuie
să îşi mute singur piesele şi acestea să fie bine încadrate în pătratul
respectiv, inevitabil motricitatea fină se îmbunătăţeşte. Învaţă că o piesă
poate fi mutată pe orizontală, pe verticală, pe diagonale sau poate avea o
mutare în formă de L, aşa că unele piese pot fi mutate în mai multe poziţii;
elevii vor reflecta asupra acestor posibilităţi înainte de a acţiona. Mai
târziu, pot fi abordate tehnici şi tactici simple (prin tactici se înţelege un
plan pe termen scurt, strategiile fiind planuri mai elaborate, de ansamblu) şi
astfel se poate exersa memoria; elevii vor ţine minte piesele care vor fi
mutate, ordinea de mutare şi poziţia lor pe tablă.
Wojcio consideră şahul mai mult decât
un simplu joc, atâta timp cât se pot transfera aspecte motivaţionale către alte
teme, subiecte sau discipline; este mai mult decât un sport deoarece propune
anumite valori elevilor; este mai mult artă şi ştiinţă pentru sistemul de
coduri propus şi nu numai. În continuare Wojcio propune câteva activităţi prin
care şahul poate sprijini învăţarea altor discipline:
- Matematică:
se poate porni de la tabla de şah pentru a se face introducerea în axa de
coordonate şi poziţia unor puncte din primul cadran al spaţiului
bidimensional;
- Geografie:
se poate generaliza introducând, cu ajutorul şahului coordonatele
geografice, latitudinea şi longitudinea;
- TIC:
Se poate utiliza calculatorul pentru a juca cu elevi din alte ţări sau din
alte locuri; se pot juca partide şi utilizând scrisori. În această
situaţie elevii învaţă să scrie corect o scrisoare, să aleagă timbre potrivite şi să o depună pentru a fi trimisă.
- Aritmetică:
Se pot elimina o parte din piese şi în locul acestora se pot pune monede.
Elevii învaţă valoarea acestora şi strategii de a câştiga, prin mutarea
pieselor rămase pe tablă, cât mai multe monede. Nu numai că aceştia vor
recunoaşte valoarea monedelor, dar vor face estimări, adunări, pentru
jocul lor şi al partenerilor de joc.
- Geometrie:
Uneori pot recunoaşte elemente de geometrie elementară: linii orizontale,
verticale, diagonale, unghiuri dreptunghiuri (alt exemplu este cel al triangulaţiei).
- Literatură:
Refuzul unor elevi de a citi texte, fie şi scurte, este o altă problemă cu
care se confruntă dascălii astăzi. Există o serie de poveşti, scrise
într-o manieră prietenoasă, care pot fi ancore pentru elevii pasionaţi de
şah.
- Prietenia
şi spiritul de competiţie: copii învaţă să piardă şi să
câştige cu eleganţă.
Campioana Susan Polgar susţine că acest joc dezvoltă la copii
claritatea mentală, stabilitatea şi chiar starea de sănătate. În opinia ei, şcolile
ar trebui, prin şah, să propună „căi de creştere mentală”.
La rândul său, Gari Kasparov - cunoscutul maestru
sahist, susţine faptul că în doar un an, învăţarea şahului îmbunătăţeşte
abilităţile de învăţare ale elevilor, concentrarea, simţul logic, auto
disciplina, respectul, asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni.
Referitor la şah, Robert M. Snyder scria că, într-o
lume super tehnologizată, super computerizată, nevoia de a ne orienta către
acţiuni care dovedesc puterea minţii este mare, astfel că şahul ne dovedeşte
fiecăruia puterea de a ne îmbunătăţi logica,
de a realiza consecinţele imediate sau pe termen lung a fiecărei acţiuni.
Jose Raul
Capablanca spunea că „înveţi mai mult dintr-un joc dacă pierzi decât dacă
câştigi. Ca să fii un jucător bun trebuie să pierzi sute de meciuri înainte”.
Şahul ca ştiinţă te obligă să explorezi noi idei, să generezi variante mintal,
să elaborezi ipoteze şi să le testezi, să urmăreşti rezultatele, este
echivalentul oricărui experiment ştiinţific. La nivel psihologic, şahul
testează răbdarea, măsoară starea de nervozitate, puterea de concentrare
îmbunătăţind, în final, interacţiunile între copii. Este o modalitate de a
întâlni persoane interesante cu care să construieşti relaţii de prietenie pe
toată viaţa.
Conform lui Richard Restak,
profesioniştii în şah memorează mii de mutări şi de situaţii, dezvoltându-şi
zona parietală, aceştia beneficiind în timp de o memorie excepţională. (facem
aici o mică paranteza, se pare că numai numărul deschiderilor posibile este un
număr cu 30 de cifre!). Zona temporală activată de amatori este o zonă care
este implicată în dezvoltarea de strategii şi în analiza de caz prin etape de
joc, în care nu sunt prevăzute mai mult de câteva mutări în avans. Altfel spus,
expertiza şahiştilor de profesie constă în
informaţii legate de şah, stocate în memoria de lungă durată şi într-o
flexibilitate a memoriei acestora: pot cu uşurinţă transfera ceea ce ştiu în
memoria de scurtă durată, pentru a le utiliza. Aceeaşi abilitate o au
persoanele pe care le numim de obicei genii. Scanarea geniilor a relevat
aceeaşi activitate susţinută a zonei parietale; persoanele cu abilităţi
matematice deosebite accesează aceeaşi zonă de memorie de lungă durată.
Revenind la viaţa şahiştilor de profesie, se pare că aceştia petrec mai mult de
10 ani colectând şi stocând informaţii, peste 100.000 de strategii referitoare
la deschideri, la atac şi apărare şi la modul în care se pot încheia partidele.
Viteza de reacţie a acestora într-o partidă va fi totdeauna superioară vitezei
unui amator talentat şi de aceea amatorii pot simţi presiunea timpului într-o
astfel de partidă inegală.
Wendi Fischer consideră că şahul nu înseamnă a cunoaşte
piesele ci, mai degrabă cadrane, coordonate, strategii şi consecinţe. Înseamnă
o geometrie specială, gândită în diagonale, unghiuri şi alegeri şi de aceea
acest joc este un instrument perfect de învăţare, care îmbunătăţeşte
deprinderile intelectuale, încrederea în sine şi performanţele şcolare.
Intrând
în sfera personalităţilor politice, este
de notorietate pasiunea pentru şah a celui mai cunoscut dintre "părinţii
fondatori" ai Statelor Unite ale Americii, Benjamin Franklin. În lucrarea sa, Morala şahului (1776), savantul priveşte şahul ca fiind mai mult
decât un amuzament, calităţile pe care le dezvoltă fiind:
- Prevederea;
- Circumspecţia;
- Precauţia;
- Perseverenţa în aşteptarea contextului favorabil;
Fostul
secretar al Educației din SUA, Terrell Bell a încurajat învățarea și
practicarea șahului, văzând în acestea modalități de dezvoltare a intelectului
preșcolarilor și de pregătire academică.[15]
"Jocul
de șah îi ajută pe elevi să dezvolte abilități de gândire și analiză,
concentrare, mai mare de auto-controlul și încrederea în sine...”
...s-au exprimat şi președinții Cubei
și ai Statelor Unite, tabloul aprecierilor fiind întregit de susţineri din
partea unei vaste comunităţi de pasionaţi din lumea întreagă.
O importanţă aparte revine consideraţiilor venite din partea
actorilor implicaţi direct în procesul educativ: profesori, părinţi şi elevi.
În programul de şah First
Move™ au fost organizate ateliere de lucru pentru profesori în care s-a
dezbătut modalităţile prin care s-ar putea dezvolta curriculumul obligatoriu
prin şah. Părerea profesorilor a fost că şahul poate fi văzut ca un mare
experiment ştiinţific în care fiecare jucător îşi formulează ipoteze şi
testează, învaţă prin metoda încercare - eroare.
Directorul unei şcoli
din SUA a comentat: ”Avem 34 de limbi diferite care se vorbesc în şcoala
noastră, iar şahul este ceea ce avem în comun”
Jocul este considerat de părinţi ca unul democratic pe care-l poţi juca în doi, cu o tablă
şi câteva piese. Tom Brownscombe - un director de şcoală de şah, scrie despre câteva mărturii şi preferinţe ale copiilor
care joacă şah: un elev spune că preferă anumite piese: regele şi turele,
care se mişcă ordonat, de jur împrejur pe tablă; altul susţine că, după ce ai
jucat câteva partide, nu te mai poţi desprinde. Jocul de şah este, pentru
aceştia, un joc pentru toată viaţa.
Alte informaţiile colectate de la
elevi, profesori şi părinţi demonstrează
că aştia au observat atât efectele benefice ale şahului asupra rezultatelor
şcolare în privinţa rezolvării problemelor de matematică şi a înţelegerii
textului scris, dar şi faptul că şahul sporeşte încrederea în sine, răbdarea,
memoria, logica, gândirea critică, spiritul de observaţie, analiza,
creativitatea, concentrarea, perseverenţa, autocontrolul, spiritul de
sportivitate, respectul faţă de ceilalţi, stima de sine, rezolvarea frustrărilor;
de multe ori, aceste aspecte pozitive sunt dificil de măsurat, dar contribuie
la îmbunătăţirea atitudinilor, motivaţiei şi rezultatelor şcolare ale elevilor.
Clive Hutchby, în 2006 a
scris un articol despre beneficiile şahului raportându-se la aşteptările
părinţilor – numite o “listă de visuri pentru părinţi”. El susţine, conform
unor studii de pe mapamond, că “şahul dezvoltă gândirea logică şi capacitatea
de a rezolva probleme, îmbunătăţeşte concentrarea, imaginaţia şi creativitatea,
dezvoltă abilitatea de a vedea în viitor consecinţele acţiunii personale în
desfăşurare, memoria, promovează independenţa şi responsabilitatea,
îmbunătăţeşte imaginea şi stima de sine, oferă ore şi ore de distracţie şi
entuziasm”. Lista anterioară, chiar redusă, ar
impulsiona atât pe părinţi cât şi pe profesori să accepte introducerea
şahului în şcoală prin clase de şah „standard”.
Consideraţii finale
Sintetizând, benefiiciile şahului
pot fi recunoscute în toate aspectele educaţiei:
Şahul dezvoltă abilităţile mentale folosite de-a lungul vieţii:
concentrare, gândire critică, raţionament abstract, rezolvarea de probleme,
recunoaşterea modelelor logice, planificare strategică, creativitate, analiză,
sinteză şi evaluare. Şahul poate fi folosit eficient ca un instrument de
predare a rezolvării de probleme şi a gândirii abstracte; a învăţa să rezolvi o
problemă e mult mai important decât să înveţi soluţiile la probleme
particulare. Prin şah, se învaţă concentrarea asupra aspectelor importante şi
să eliminarea a ceea ce distrage; se învaţă găsirea de soluţii creative,
elaborarea de planuri şi punerea lor în aplicare.
Jocul
de şah implică mai multe aptitudini şi are beneficii diverse în plan
psiho-pedagogic[16]:
·
creşte
coeficientul de inteligentă;
·
dezvoltă
abilităţile de rezolvarea a problemelor, învăţând elevii să ia decizii dificile
şi abstracte în mod independent;
·
oferă
oportunităţi practice pentru luarea de decizii rapide şi corecte sub presiunea
timpului, abilitate ce poate îmbunătăţi performanţele la examenele şcolare;
·
dezvoltă
memoria, abilităţile de citit, lingvistice şi matematice;
·
dezvoltă
gândirea critică, creativă şi originală;
·
învaţă
elevii să gândească logic şi eficient, să selecteze cea mai bună variantă din
nenumprate posibile;
·
oferă
provocări elevilor supradotaţi şi îi ajută pe elevii cu performanţe scăzute să
studieze şi să depună eforturi pentru excelenţă;
·
demonstrează
importanţa unei planificări flexibile, a concentrării şi consecinţelor propriilor
decizii;
·
îi
captivează atât pe băieţi, cât şi pe fete indiferent de abilităţile lor
naturale şi de mediul socio-economic de provenienţă;
·
îi învaţă pe
elevi cum să câştige şi să piardă în mod graţios.
·
șahul contribuie deasemenea la dezvoltarea
încrederii în sine și a imaginii de sine fără o supradimensionare a egoului, de
vreme ce anumite pierderi sunt inevitabile, chiar și pentru campionii mondiali.
Enumerăm
alte câteva beneficiile ale predării şi promovării şahului în şcoli[17]:
- Şahul limitează elementul şansă,
hazard: promovează importanţa planificării;
- Şahul cere ca raţiunea să
fie coordonată cu intuiţia; este o lecţie de luare a deciziei eficace;
- Şahul este o sursa de
satisfacţii: cu cât mai bine joacă cineva, cu atât se simte mai răsplătit;
- Şahul este o formă de
recreere organizată;
- Şahul posedă un limbaj
internaţional; poate fi o sursă de interes, amuzament şi satisfacţie;
- Şahul furnizează beneficii
pe termen lung, poate mai mult decât alte sporturi.
Jocul de şah s-a dovedit un instrument educaţional valoros, pentru
toate categoriile de copii şi elevi, pornind de la grădiniţă până la colegiu,
şi pentru toate nivelurile de dezvoltare mentală, de la copiii cu dizabilităţi
până la cei supradotaţi.[18]
Cei mai mulți dintre copiii de 6 sau 7 ani își pot însuși regulile de bază, în
anumite cazuri chiar copii cu vârste de 4 sau 5 ani pot juca, iar un debut
timpuriu ajută copiii să devină mai performanți.
Şahul poate fi găsit în structura
curriculum-ului în aproape 30 de ţări[19]:
Belgia, Republica Moldova, Venezuela, Canada, Zair (actuala Republică Democrată
Congo), China etc.
Ø În
Rusia, şahul face
parte din curriculum de 40 de ani, adolescenţii fiind încurajaţi să joace şah pentru
a le creşte abilităţile de rezolvare a problemelor şi pe cele de raţionament
abstract.
Ø În
Canada, Math and
Chess Learning Center din Vancouver a
elaborat o serie de manuale pentru a sprijini elevii în învăţarea matematicii,
iar în New Brunswick o serie de texte
numite “Challenging Mathematics” folosesc şahul pentru a preda logica de la
clasele a 2-a până la clasa a 7-a. Rezultatul acestui program constă într-o
creştere situată între 62% şi 81% a
rezultatelor elevilor la rezolvarea de probleme.
Ø Provincia Quebec, în care a fost
introdus programul pentru prima dată, are cele mai bune rezultate la testele de
matematică din Canada. Canada se situează în mod constant pe o poziţie mai bună
decât Statele Unite la testele şi examenele de matematică.
Ø În Statele Unite, finanţarea
activităţilor şcolare bazate pe şah este disponibilă prin “Educate America Act”
(Goals 2000), şahul integrându-se în metodele de motivare şi de dezvoltare la
elevi a abilităţilor de gândire de ordin superior, disciplină şi de învăţare a
metodelor creative de rezolvare a problemelor.
În ţările unde şahul se practică
la scară largă în şcoli, elevii dovedesc excelenţă în recunoaşterea modelelor
complexe, precum şi în matematică şi ştiinţe.[20]
În România există o comisie care
se ocupă de învăţarea şahului în şcoli cu susţinerea şi determinarea marilor
noştri maeştri ca Elisabetei Polihroniade pentru care: "Introducerea
şahului în şcoli e unul dintre marile mele scopuri şi-mi pare foarte rău că la
noi în ţară şahul prinde atât de greu".
[1] ”Chess and
Aptitudes”, 1973-74, Dr. Albert Frank, citat în
”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[3] ”Etude Comparative sur les Apprentissages en
Mathematiques 5e Annee”, Louise Gaudreau, 1992, quoted in ”Chess in Education
Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[4] ”Chess and
Cognitive Development”, 1974-76, Johan Christiaen, quoted in ”Chess in
Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson. Paper presented at the BMCC
Chess in Education “A Wise Move” Conference, New York, NY
[5] Ferguson,
1983 Ferguson, R. (1983, Fall). Teaching
the fourth r (reasoning) through chess. School Mates Chess Coach Newsletter, 3.
[6] ”Chess in
Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[7] Artise, John, ”Chess and Education”, disponibil la
http://www.chesshouse.com/chess_and_education_a/114.html
[8] ”Chess as a
Way of Teach Thinking”, 1987, Horgan Diane, citat în ”Chess in Education Research Summary”, Dr.
Robert Ferguson.
[9] ” Playing
Chess: A Study of Problem-Solving Skills in Students with Average and Above
Average Intelligence”, 1991-92, Rifner
Philipe, citat în ”Chess in Education
Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[10] ”The Effect of
Chess on Reading Scores: District Nine Chess Program Second Year Report”, Dr.
Stuart Margulies Ph.D.
[12] Margulies,
1993 Margulies, S. (1993). The effect of chess on reading scores: District nine
chess program second year report. (Article No. 5) United States Chess
Federation Scholastic Department
[13]
Chess-in-the-Schools web page.
[14]
http://www.chessscotland.com/archives/abcity2005.htm
ED 237368
[19] Ferguson, R. (1995). Chess in education research summary. Paper
presented at the BMCC Chess in Education “A Wise Move” Conference, New York,
NY.Ferguson, 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu